De ce mi-e dor din copilarie

de toti vii dimprejur, si inca in putere;

diminetile in care ma trezeam si nu aveam nicio grija;

de cartile pe care le citeam de drag;

de timpul de atunci;

de libertatea de a face ce vreau;

de visele de atunci;

de sat, de oamenii din sat;

de urcatul in visini si  visinile de atunci

de compotul de visine facut de mama;

de puiul cu smantana facut tot de ea;

de mine, cea de atunci…

Reclame
Publicat în familia | Lasă un comentariu

Scrisoare învățătoarei mele

Dragă doamnă învățătoare,

M-ați învățat să scriu, să citesc și să socotesc. O să vă mulţumesc întotdeauna pentru toate lucrurile pe care le-am învăţat, pentru momentele în care m-aţi susţinut, dar şi pentru cele în care mi-aţi arătat unde greşeam. Îmi voi aduce aminte cu drag de anii petrecuți împreună, de faptul că aţi ştiut să ne fiţi atât dascăl, cât şi părinte, prieten sau confident. O învățătoare este o fărâmă ruptă din soare, sculptată din zâmbet, răbdare și bunătate. Ați fost cea mai potrivită alegere pentru sufletul și mintea mea.

Vă mulţumesc pentru ceea ce sunt…

Publicat în familia | Lasă un comentariu

oncologie

24 mai 2018, bon 24, oncologie.  Astăzi sunt 29 de pacienți cu bonuri si vreo 10 fără bonuri. Intai intra bonurile, apoi cei care nu au bon. Intre bonuri se mai strecoara si cate o urgență sau câte o intervenție.  Așa este în fiecare zi, de luni până joi. Uneori domnul doctor vine și vinerea, îmi spune o pacientă neluându-și ochii din rebusul pe care-l completează. Are 4000 de pacienti oncologi care vin din trei  în trei luni să-si ia rețeta, biletul de trimitere către alte investigații sau să aduca analizele la interpretat. Aici nimeni nu se grăbește și nu se certă cu nimeni. Dacă și la oncologie ne grăbim….Unde să mai plecăm de aici? remarcă un bărbat de vreo 35 de ani, cu chipul palid si zambetul amar.

 

Publicat în familia | Lasă un comentariu

Etapele vietii

Viata are patru etape: prima  animalica, pruncia; a doua, imitatia, ascultarea  de indemnul ” fa ce fac toti ceilalti”, copilaria; a treia etapa, tineretea este pentru gloria omeneasca; a patra, pentru suflet, pentru Dumnezeu, adevarara viata. Toate patru raman intreaga viata.

Dar a doua etapa, traditia, inertia, hipnoza, fa ce fac toti ceilalti, este motorul principal a 99% din activitatea omeneasca de familie, din deprinderile sociale.

Nu putem concepe viata noastra aici altfel decat in conditiile timpului si spatiului. Dar nu putem avea constiinta vietii noastre adevarate decat in afara timpului si a spatiului, intotdeauna in momentul prezent. (L. Tolstoi)

Publicat în familia | Lasă un comentariu

Legea Întregului este Iubirea

Lumea mi se pare o structura in care fiintele (inclusiv omul) sunt daruite cu initiativa proprie care le ofera constiinta binelui, în limite intre care sunt libere, dar din care nu pot iesi.  Asa ca fiintele detin binele libertatii care nu poate perturba cursul vietii Întregului  si legile lui. Legea asta este Iubirea.

Libertatea vointei e posibilitatea de a trai si actiona in conformitate sau nu cu legea Întregului, potrivit vointei tale, nu unei vointe exterioare, straine. Dar disensiunea este marginită de limite ce nu pot fi incalcate. Aca incat omul poate actiona liber dupa legea iubirii si poate primi binele ce sporeste neincetat, ii umple sufletul de bucurie, binele pe care-l capata singur, dar nu poate incalca legea generala a vietii, caci, abatandu-se de la lege sau reactionand impotriva ei, o implineste. (Lev Tolstoi)

Publicat în ce mai citesc, familia | Lasă un comentariu

”Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”

Viata noastra personala capata inteles numai prin îndeplinirea vointei lui Dumnezeu. Si pentru ca sa cred in ea, trebuie sa-mi schimb vederea asupra vietii. Pana când nu o voi schimba, faptele  vor corespunde intotdeauna cu credinta mea si nu cu dorintele si cuvintele mele. Fundamentul credintei este lumina. Hristos a fost lumina adevarata, lumina care lumineaza pe fiecare om ce vine pe lume.

„În lume a fost si lumina s-a facut prin El si lumea nu l-a cunoscut.”

Credinta, după invatatura lui Hristos se inalta pe lumina, pe adevar. ”Eu sunt drumul, adevarul si viata!”  Invatatura lui Hristos este fericirea si adevarul. Mai inainte, nestiind adevarul, nu am cunoscut nici fericirea. (Tolstoi).

Cred ca lumina de aceea mi-a fost data, ca sa lumineze deasupra oamenilor nu cu cuvinte, ci cu fapte frumoase, pentru ca oamenii sa poata preaslavi pe Tatal.  Cred ca viata mea si cunoasterea adevarului este un dar, care mi-a fost dat pentru a munci pentru el, ca darul acesta,  este flacara care va arde. Cred ca singurul inteles al vietii mele consta in a trai in acea lumina care este in mine, si pe care trebuie s-o tin sus, in fata oamenilor, in asa fel incat sa fie vazuta de oameni.

Omul nu traieste pentru ca sa fie servit, ci pentru ca el sa slujeasca si sa dea viata lui personala pentru altii. ”Când veti glorifica pe fiul omului, totul are sa va atraga spre mine.”

Adevarul va va elibera” (din  Lev Tolstoi- Întoarcerea la invatarura lui Hristos)

 

Publicat în familia | Lasă un comentariu

accesarea puterii interioare la copil

Adevarata trauma emotionala la copii se petrece când parintele si-a  pierdut puterea de LIDER.  Când copilul simte ca el insusi este prea mult pentru parintii sai, prea greu de gestionat. Cand parintele declara ca este coplesit de prezenta celui mic, pierde controlul nervos, cicaleste sau se falsifica intru calm disimulat si blandete autoimpusa, cu multe reprimari si izbucniri interioare, când nu este sigur niciodata ce are de facut, când incepe sa se contrazica in capul lui  azi,  de  ce-a zis ieri.

Lasati copiii gaseasca acel spatiu de manevra intre formularea dorintei si împlinirea ei. Le sarim repede in ajutor, le simplificam poverile naturale, le dam apa inainte de a le fi sete, le punem  o vesta in plus inainte de a simti cum se simte frigul. Le terminam propozitiile, ii imbracam, ii incaltam… Toate din presupusa iubire. Paradoxal, adevarul este ca toate vin din neiubire de sine. Neiubirea de sine a parintelui. Formam astfel copii extrem de fragili emotional, lipsiti de tonus si vitalitate sociala, de reflexul de a lupta pentru ei insisi.  Orice forma de dezechilibru si durere interioara este o trauma. Dar fara ele nu exista crestere.

Parintii buni pun limite, dau structura, directie, le dau de acolo, din interiorul lor spatiu de manevra si alegere. Când pun limite, nu se scuza, nu se justifica. Sunt asertivi, demni si hotarati. Privirea ferma, vocea calma, optimismul si încrederea, puterea de a-l fascina, acceptarea neconditionata si fermitatea sunt active numai dupa ce iti constientizezi nevoile personale, dupa ce te impaci cu tine si devii atent si lucid la toate derapajele inconstientului in fata propriului copil. Altfel, toate umbrele de care fugi se vor activa in copilul tau si iti vor apasa toate butoanele de panica posibile.

Copilul sa invete sa-si acceseze ACEA PUTERE INTERIOARA care l-ar sustine dincolo de micile frustrari, amanari si situatii imprevizibile din teren.  Mintea copilului  sa fie invitata sa rezolve o astfel de problema: sa gaseasca raspunsuri spontane pentru situatii greu de cuantificat sau asezat in explicatii logice, de tip cauza-efect. Imprevizibila incrucisare a jocului de baieti, cu pase intamplatoare, haotice si imposibil de asezat relational in explicatii- asa cum parintii fac- se deschide ca un drum plin de pericole, pentru care nu este echipat.

ÎNCREDEREA IN SINE A COPILULUI  NU se castiga cu laude parentale. Ci din suma momentelor care te-au aruncat in imposibilitate si disconfort si peste care, in cele din urma ai triumfat, apasand pe butoanele interioare de resetare, nu pe cele servite la indemana doar din experienta altora.

Sa il urmaresti frustandu-se ca nu se poate incalta, fara sa intervii; sa ii spui ca nota aia e mica si ca te astepti sa munceasca pentru o performanta mai buna; sa ii dai directie si sa-l scoti din zona de control este ok. (Oana Moraru)

 

Publicat în familia | Lasă un comentariu