un banc dragut

EFECTELE ALAPTATULUI
Tanara sotie ii trimite de la spital o telegrama sotului:
“Scumpul meu Petre, alaltaieri s-a nascut ingerasul nostru de baiat. E un dulce, dar din pacate eu nu am lapte, asa ca am fost obligata sa angajez o doica de lapte din Grenada. Eu n-am nici o vina, dar se pare ca din cauza ca ea este negresa, pielea copilului s-a inchis la culoare si este aproape neagra. Te iubesc si abia astept sa vin acasa cu odorul nostru.

Telegrama lui Petre catre mama lui, proaspata bunica:
“Draga mama, Anca a nascut alaltaieri un baiat. Totul a decurs bine, dar ea neavand lapte, a fost obligata sa angajeze o doica de lapte din Grenada, care este negresa. Cum a inceput sa alapteze copilul, pielea lui delicata a devenit neagra. Anca n-are nicio vina ca n-a gasit o doica alba. Te sarut cu drag, fiul tau, Petre.

Telegrama mamei catre Petre:
Draga Petrisor, ma bucur ca sunt bunica, si va felicit. Pot s-o inteleg pe Anca, pentru ca eu am fost exact in aceiasi situatie cand te-am nascut. N-am avut lapte si a trebuit sa te hranesc cu lapte de vaca. Eu n-am nici o vina ca ai iesit un bou…

Despre vise care s-au implinit….

Sa urmez o facultate, sa plec din “provincie” si sa locuiesc in Bucuresti, sa fiu mama de baiat au fost dorintele mele de capatai, dorinte fundamentale care mi-au marcat copilaria si mai apoi, adolescenta.

Mi-am dorit atat de mult sa fiu studenta, sa ajung in Bucuresti incat orele nesfarsite de meditatii, zecile de caiete lucrate suplimentar la matematica, culegerile atat de greu procurate, trezitul de dimineata, trenurile schimbate, frigul si oboseala acumulate  prin gari in asteptarea trenului ce urma sa ma duca la profesorii universitari-meditatori, mi se pareau eforturi firesti, necesare care imi inlesneau drumul spre indeplinirea visului meu. Gasisem chiar si o fraza care ma motiva: ”Voi tine soarele deasupra capului meu cu pretul palmelor ranite”. Nu-mi amintesc autorul, dar am scris-o pe toate culegerile de matematica dupa care lucram, nu putine la numar!

Imi doream mult sa vin in  Bucuresti si sa urmez o facultate. Mi se parea singura  cale de razbate in viata!

Visul mi s-a indeplinit, iar anii mei tineri de facultate au fost cei mai frumosi ani. Cinci ani in care am invatat carte, am cunoscut cei mai frumosi si curati oameni, am legat cele mai durabile prietenii, am iubit cei mai nepotriviti oameni si am experimentat aproape de toate… Ultimii mei ani fara griji!

„Daca as mai putea trai o data”

-„Daca as mai putea trai o data” – acesta este titlul unui poem de Jorge Luis Borges, care ne ofera o reteta cuprinzatoare de mentinere a tineretii sufletului:
„Daca mi-as putea trai viata
inca o data,
in cea de-a doua viata as incerca
sa fac mai multe greseli.
N-as dori sa fiu atat de perfect,
mi-as da mai putina silinta.
As fi un pic mai nebun
decat am fost,
as lua mult mai putine lucruri
in serios.
N-as trai asa de cuminte.
As risca mai mult,
as calatori mai mult,
as admira apusuri de soare,
m-as catara pe mai multe spinari de munte,
as inota mai mult in valtori…”.

excursie brasov

fiul meu este in excursie, cu clasa la Brasov. A plecat ieri dimineata, la 8, si se intoarce in aceasta seara.  Ieri au vizitat castelul Peles, Biserica , si au dormit la Casa Maramuresan. Dormit, este mult spus,  deoarece somnul lor de frumusete a fost inte 5 si 8 dimineata. In orele noptii baietii au stat de vorba. Ce-au vorbit, despre cine si despre ce , doar ei stiu.
Rezumat  

al doilea meu fiu

 

Erich,

Te iubesc, cum nu pot exprima in cuvinte si cum nu pot arata prin fapte!

Te iubesc, cum numai o mama isi poate iubi puiul, dincolo de limite si de  ratiune!

Te iubesc, pana la stele si inapoi, te iubesc, te iubesc, te iubesc!

P.S.

Catre Dumnezeu,

“Doamne, te rog ca neincetat sa reversi harul tau si sa te milostivesti asupra copiilor mei, pe care mi i-ai daruit.

Umple-i de intelepciune si pricepere. Apara-i de toate cursele vrasmasilor vazuti si nevazuti.

Porunceste ingerilor tai ca intotdeauna sa le fie calauze si povatuitori spre toate faptele cele bune. “

Te rog, Doamne, sa ai grija de copilasii mei si sa le daruiesi intelepciune si noroc.

fiul meu dintai

M-am identificat cu el… L-am crescut cu dragoste, cu  o pasiune devoratoare, cu o patima chinuitoare. I-am daruit zilele si noptile mele, chinurile mele, dorurile mele. L-am crescut frumos, am facut ceea ce am crezut ca e bine in fiecare moment al cresterii si dezvoltarii sale. M-am daruit stand in genunchi, gata sa intampin cum se cuvine orice dorinta,  cu mult inainte ca el sa o rosteasca. Am incercat sa-i ghicesc gandurile si  sa-i talmacesc visele. Am colindat impreuna parcurile, m-am imprietenit cu prietenii lui si cu parintii prietenilor lui. L-am facut prieten cu cartea, pe viata, sper, citindu-i povesti inainte ca el sa poata rosti cuvinte.

A venit pe lume in miezul zilei, la inceput de saptamana si de toamna. A ales sa vina in zi de sarbatoare, de Ziua Crucii.

Astazi a crescut… Are 12 ani si e ditamai baiatul. Il privesc si ma intreb daca am facut tot ce mi-a stat in putiinta pentru el. Daca nu cumva, din nestiinta sau nepricepere , mi-a scapat ceva sau as fi putut face mai mult, si nu am facut.

Inca dormim strangandu-ne la piept, iar seara, la lumina lampii, ne cufundam impreuna  in lumea minunata a lecturii. Dar acum, nu mai impartim aceiasi carte, ci, fiecare, citeste  altceva.

As vrea sa-i fi transmis valori ca iubire, incredere in el, curaj,  tenacitate, reusita, forta, entuziasm, bucurie…

Mai avem multe de parcurs. Inca il invat  sa-si invinga temerile, nu sa fuga de ele, sa aiba initiativa, sa fie responsabil… E un drum lung si  plin de dragoste .