despre respiratie

„Fara sa intru in detalii, poarta catre interior si catre controlul functiilor subtile ale corpului este, cum spuneam, respiratia. Asezati-va confortabil, cu spatele drept. Sunt suficiente doua adanci respiratii lente si profunde, insotite de toata atentia noastra, pentru a simti imediat ca ceva se destinde in interiorul nostru. Atentia insoteste apoi fiecare inspiratie, apoi se lasa purtata de o lunga expiratie a aerului care paraseste corpul. Apoi, pauza. Invatam sa ne lasam sa curgem in aceasta pauza, din ce in ce mai profund. Acolo, in aceasta pauza, vom descoperi ca suntem cel mai aproape de fiinta noastra intima. Apoi, la capatul acestei pauze, fara nici cel mai mic efort – in afara de acela de a ne focaliza atentia – o mica scanteie se reaprinde singura si declanseaza o noua inspiratie. Aceasta este insasi scanteia vietii, care este intotdeauna in noi, chiar daca nu suntem constienti de ea. A deveni constienti de aceasta scanteie inseamna sa suflam peste ea, sa o reaprindem. Atunci cand o descoperim pentru prima data, avem o adevarata revelatie. Invatam ca putem avea acces la ea in orice moment al vietii noastre, atunci cand avem nevoie sa ne racordam la sursa noastra de energie. Odata descoperit calmul si blandetea aflate la capatul expiratiei, vom reveni mereu la acesta sursa. Dupa putina practica, cum vom avea un moment, fie la coada la supermarket, fie intr-un blocaj de circulatie, vom profita pentru a ne intoarce acolo, in interior. Centrul respiratiei, situat la baza creierului, este sensibil la toate moleculele ce sunt schimbate in permanenta intre creierul emotional si organele corpului, inclusiv sistemul imunitar. Racordandu-ne la respiratie, ne apropiem de pulsatia functiilor corporale vitale si le conectam la gandire. Experimentele cu bolnavii care practica respiratia si meditatia au dovedit ca la capatul a numai opt saptamani dormeau mai bine, se simteau in mod clar mai putin stresati si aveau sentimentul ca viata lor devenise mai plina. Mai mult decat atat, la nivelul sistemului imunitar, celulele imunitare isi regasisera forma initiala, foarte eficienta in a lupta contra cancerului. Meditatia de origine asiatica si corespondentul ei european, rugaciunea, care in formele ei cele mai evoluate este tot un tip de meditatie, sunt cele mai la indemana mijloace psihologice de crestere a capacitatii corpului de a se apara. Ele conduc la armonizarea diferitelor niveluri ale fiintei, pe care eu o numesc „coerenta cardiaca”, adica racordarea creierului la inima.”  ( Interviu David-Servan Schreiber, autorul cartilor „Vindeca” si „Anticancer”

Viata mea, asa cum a fost 39 de ani

Cine sunt eu?  Citesc acum o carte extraordinara “Cartea tibetana a vietii si a mortii” , o carte zguduitoare, despre moarte si despre ceea ce se mai poate face cand inca traiesti pe Pamant, in viata aceasta.

Sunt in pragul mortii si-mi retraiesc viata. Imi vad gandurile, cuvintele si faptele din timpul vietii. Le retraiesc la o mare intensitate. Eu sunt judecatorul si judecatul, deopotriva. Si sunt de o crancena nemilozitate. Sunt constiinta care nu uita nimic.

1.  Imi pare rau pentru  toate trairile pe care mi le-am dorit si nu le-am  trait, imi pare rau ca nu am trait mai mult, nu am experimentat mai mult, nu am indraznit mai mult.

2.  Imi pare rau pentru ca nu le-am spus celor dragi cat de mult ii iubesc si-i apreciez, cat de speciali sunt, si cat de mut ii pretuiesc: dragului meu sot, genialilor mei copii, iubitilor mei parinti, surioarei mele scumpe, soacrei mele atat de bune, rudelor mele atat de numeroase si care mi-au sarit mereu in ajutor.

3.  Imi pare rau ca nu am avut mai multi prieteni, ca nu m-am distrat mai mult, ca nu am ras mai mult, ca nu m-am bucurat mai mult.

 Viata mea , asa cum a fost 39 de ani. Recapituland cele scrise anterior, imi dau seama ca-mi pare rau de ce NU AM FACUT  in viata si nu de ce am facut, dar am facut gresit.

 Observatii:

–  ca timpul trece uimitor de repede, cu o viteza ametitoare, ca un zvacnit din degete, si cred ca ar fi bine  sa-ti creezi viata minut cu minut cultivand binele si blandetea;

-ca fericirea interioară nu depinde de cantitatea de bunuri pe care esti capabil s-o produci,  nici de nivelul de trai sau de recunoaşterea socială; 

– ca Mintea este cea care generează fericire sau nefericire, în funcţie de anumite legi exacte sub comanda cărora funcţionează;

-ca Drama este înăuntru, oricare ar fi circumstanţele exterioare, şi criza apare, pe măsura maturizării fiecăruia;

–  ca trebuie sa-ti ascuti INIMA, pentru ca nu vei reusi sa o faci sa taca;

–  ca trebuie sa te trezesti spiritual, sa te rogi din tot sufletul, sa ceri ajutorul si cu siguranta il vei primi;

–  niciodata nu stii cand este sfarsitul si trebuie sa lasi lucrurile in ordine si treburile rezolvate pe Pamant;

–   Dumnezeu este in inima ta, aici si acum;
–  esti o particica din DIVIN, conectata la energia universala si de aceea trebuie sa cultivi

  IUBIRE, BLANDETE, COMPANSIUNE, PACE , LUMINA

 pentru a te conecta cu sursa, cu Dumnezeu- tata.

Concluzie: Din fericire, mai sunt inca pe Pamant sa pot indrepta lucrurile.

Astazi, cand implinesc 39 de ani, imi doresc sa traiesc anii ce vor urma  cu BUCURIE si sa-mi ascult intotdeauna INIMA.

fericirea

Fericirea tine de mine, de tine, de fiecare dintre noi. Fericirea inseamna sa fii multumit de tine, asa cum esti, tu , cel de aici si de acum. Fericirea inseamna ca esti bine tu cu tine, ca-ti place de tine, de faptele tale, de gandurile pe care le  ai  in minte si de cuvintele pe care le asezi pe buze.

Tu nu eşti ceea ce ne imaginăm, de Stan Rougier

Doamne,

 Eşti bănuit că manipulezi oamenii

prin constrângerea şi frica de infern:

                           Tu nu îi atragi decât prin iubire.

Eşti bănuit de complicitate

 la moartea fiinţelor dragi:

                   Tu nu ai conivenţă decât cu viaţa lor.

Se spune că eşti meschin şi scotocitor de conştiinţă:

                   mediocrităţile noastre nu mobilizează decât tandreţea ta.

Se crede că ai fi inamic al bucuriei:

                     Tu îi eşti sursa.

Eşti incriminat de a fi opiumul oprimaţilor:

                    Tu eşti însufleţitorul atâtor mişcări de eliberare…

Se crede că ai fi contrariat şi gelos

 pe cercetările noastre ştiinţifice:

                       Tu oferi omului un univers infinit de explorat.

Ni Te imaginăm ranchiunos:

                       Tu ierţi aşa cum noi respirăm.

Se crede că eşti rece ca un monarh:

                      Tu eşti înfocat ca un îndrăgostit.

 Se crede că eşti iniţiatorul Inchiziţiei:

                                   Tu îi eşti victima.

Ni Te imaginăm un fel de bunic indulgent:

                   Tu eşti tânăr, sărac, cerşetor.

Eşti incriminat că eşti un colac de salvare:

                               Tu ne înveţi să înotăm.

Se pretinde că Tu eşti ”ceva dincolo de noi”:

                             Tu eşti Cineva în lăuntrul nostru.

Eşti căutat la cei drepţi:

                            Tu locuieşti la cei păcătoşi.

Eşti căutat la catedrele de teologie:

                           Tu eşti aşezat în iarbă la banchetul îndrăgostiţilor.

Eşti căutat având în mână trăsnetul şi biciul:

                          Tu cânţi un cântec, cu o „trestie frântă”.

Eşti căutat într-un cimitir:

                          Tu însoţeşti pe cale doi călători rătăciţi.

 Am vrea să Te prindem în plasa cuvintelor noastre:

                           Tu Te aşezi pe surâsul copiilor.

luare aminte

“Trăiesc fericirea de a fi înţeles sensul înalt al Vieţii – cărarea luminoasă ce urca spre Cer. Fară Hristos, Dumnezeul nostru, viaţa ar fi o totală zădărnicie, cu un singur scop: de a suferi fără nici o nădejde. De aici, de unde se pot vedea clar orizonturile vieţii şi unde trăiesc o continuă purificare de suflet; cu un scop precis – MÂNTUIREA – calea ce duce spre ÎNVIERE – te rog pe tine să-ţi păstrezi curăţenia, care e cea mai scumpă comoară.”