despre femei

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi…..

Îndură greutăţi şi cară poveri,

Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.

Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.

Cântă atunci când ar vrea să plângă.

Plâng atunci când sunt fericite

şi râd când sunt nervoase.

Se luptă pentru lucrurile în care cred.

Se ridică împotriva nedreptăţii.

Nu acceptă “nu” drept răspuns

atunci când cred că există o soluţie mai bună.

Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate.

Merg la doctor cu un prieten speriat.

Iubesc necondiţionat.

Plâng atunci când copiii lor au succes

şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.

Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă.

Li se frânge inima când le moare un prieten.

Jelesc la pierderea unui membru al familiei,

totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.

Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut

pot vindeca o inimă rănită.

femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.

Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri

ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.

Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare.

Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.

Ele au milă şi idei.

Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.

Femeile au lucruri vitale de spus

şi totul de oferit.

Anunțuri

deadline: 25 ale fiecarei luni

Declaratia 101 imi da mari batai de cap. Am ajuns la concluzia ca conta  nu-i de mine, ca ma streseaza si ma surmeneaza la cele mai inalte cote. Dar nu reusesc sa ma desprind de ea si s-o externalizez. Ma epuizeaza si imi mananca o gramada de timp. E ca-ntr-o casnicie care nu mai merge, nu te mai simti confortabil, nu mai esti TU,  dar te incapatanezi si  tragi de ea,  inca o zi, inca un an …. Cam asta e relatia mea cu contabilitatea.

La inceput a fost provocare, dar dupa 3 ani in care luna de luna, 25 era deadline meu, m-am saturat.

viata

„daca tineretea ar sti, daca batranetea ar putea…”

Ajuta-ma, Doamne, sa ma regasesc si sa-mi ridic o casa cat mai adanc in mine!

„Mult, mult prea multa viata, care ar fi putut fi si ea traita, zace, probabil, in magazia cu vechituri, printre amintiri prafuite, iar uneori, sub ceanusa stinsa, mai ard mocnit carbuni.” ( C.G. Jung)

        Mi se pare lucrul cel mai trist, cel mai apasator, sa ajungi la marginea vietii si sa-ti dai seama ca pleci din asta lume, fara ati fi indeplinit visele, pleci cu  dorinte nerostite asezate pe buze  si nu mai poti face nimic, dar absolut nimic  pentru ele !

        Iti dai seama ca  ar fi fost atat de usor sa le infaptuiesti, iar un eventual esec, al incercarii si al ratarii, ar fi fost mult mai usor de suportat, decat constatarea ca nici macar nu ai incercat!

     Regretele mele:

 – ca nu m-am bucurat mai mult si ca n-am zambit mai mult;

– ca n-am experimentat mai mult;

– ca nu mi-am luat viata in maini si soarta la tranta; ca am depins si m-am umilit mai mult decat ar fi trebuit partenerului; ca am asteptat ca el sa faca, si nu eu sa fac ce-ar fi trebuit sa ne fie bine separat, dar si impreuna;

      Experimentarea, trairea vietii tale, este singurul lucru care conteaza.

    ” Cuvintele tale au ridicat pe cai ce se clatinau,

        si ai intarit genunchii care se indoiau

      Si acum, cand este vorba de tine, esti slab!” ( despre IOV)

….

Manifest pentru ratiunea binelui .

Suntem o trinitate. Generam realitati in planurile mentale, afective si concrete. Gandul precede actiunea, iar mintea este ubicua putand “calatori” oriunde doreste.

Dumnezeu, mai inainte de toate si-a gandit Creatia si este prezent ca eon in toata textura Universului, fiind Suflul Vital a tot ce exista in Potential si se exprima in Dinamica. Suntem facuti dupa Chipul si Asemanarea Elohimilor (cele sapte naturi distincte ale Sublimului Arhitect al tuturor lumilor.) Si esenta noastra energetica este structrata pe sapte niveluri guvernate de chakre si de dimensiunile cerebrale. Suntem, totodata si intr-o permanenta conexiune cu cele sapte planete majore ale galaxiei. Intelegem de aici, ca dimensiunea Fiintei noastre are “acoperire cosmica” si ca noi generam realitati multidemnsionale in functie de optiunile noastre guvernate de catre Liberul Arbitru.

Astfel in planul constientei, prin intermediul celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust, pipait) ne configuram conventia concretului, a universului tridimensional (lungime, latime si inaltime/adancime). Insa putem accesa “universul mare”, unde conventia spatio-temporala dispare prin intermediul facultatilor noastre inalte: intuitia si imaginatia.

Schema lui Jung ne poate ajuta sa intelegem mai bine: 

Constient (beta: 12-16 hz) – dimensiunea starii de veghe si a vibratiei de zi cu zi – universul material concret.

Subconstient (alfa: 8-12 hz) – starea de relaxare, meditatie, calatorie mentala – functia ochilor fizici este preluata de cel de-al treilea ochi (ajna chakra) sau glanda pineala.

Inconstientul individual ( theta: 4-8 hz, invizibilul mic)- starea somnului cu vise.

Inconstientul arhetipal (delta: 0,5 -4 hz, invizibilul mare)- starea somnului profund, fara vise.

Observam, asadar ca realitatea se difuzeaza in mai multe planuri/dimensiuni si ca evolutia constiintei nu este liniara ci spiralata, mai degraba circulara decat rectilinie. Pornind de la aceste simple constatari putem intelege rolul nostru creativ in constructia biunivoca (vizibil-invizibil) a universului. In concret vedem efectele dar nu si cauzele. In abstract intelegem cauzele dar nu vedem efectele…

Daca intelegem bine si karma (care este dimensiunea sufletului individual populata cu toate emisiile mentale, verbale si faptice) ne eliberam de temerile superstitioase si acceptam adevarul atat de simplu exprimat: “Dupa fapta, si rasplata”! Ne generam singuri, in timpul experientelor noastre duble (din viata intrupata si din viata energetica) destinul. “Cine ucide cu sabia, de sabie va fi ucis!” tocmai pentru a inchide cercul unei experiente intregi. Daca am trait experienta ucigasului, nu vom putea desavarsi conceptul crimei fara sa fi trecut si prin postura victimei. De aceea intelepciunea populara a nascut proverbul: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”!

Indemnul tuturor sfintilor si al prorocilor, toate marile invataturi religioase, precum si caile maestrilor spirituali converg intr-o singura invitatie: “Cunoaste-te pe tine insuti ca sa intelegi pe deplin Universul”! Din aceasta perspectiva: trecutul genereaza prezentul, iar acesta este consecinta directa a viitorului. Nu exista fatalitate!

Suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se intampla, caci generam realitati in permanenta prin gand-rostire si actiune (Logosul). Gandind Intelpt , graind Frumos si actionand Drept construim o lume mai buna! Sa nu uitam ca “cine se aseamana se aduna!”

arta de a fi psiholog

                  „Arta de a fi psihologse invata, ci se traiestese experimenteaza, deoareceexista un complex de canoane careti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale viet sufletesti.esti un psiholog bun daca tu insutiesti un subiect de studiat, daca materialul tau psihicofera zilnic o complexitateun inedit careexcite curiozitatea ta continua.te poti initiamisterul altuia, daca tu insuti n ai un mistercarete initiezi.

                  Pentru a fi psiholog trebuief atat de nefericit, incatpricepi fericireaatat de rafinat, incatpoti deveni oricand barbar; iar disperareacare traiestiaiba totdeauna atata ardoare, incatnu st daca traiestipustiu sauflacari. Proteic, polimorf, pe cat de centripet, pe atat de centrifugal, formele vietiise combinetine atat de multipluatat de complex, incat extazul pe care l vei atingefie estetic, sexual, religiospervers. 

                    A fi psiholog inseamna a te invartifiecare momentjurul axei tale. Aceasta este intaia conditie; a doua este a avea atata mobilitate, incat axele celorlalte fiinteti fie atatea centre de gravitatie cate poate avea o fiinta proteica. Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sinefiecare momentcarecelelalte vieti vede numai oglinzi.

                  Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, franturi ale fiintei tale.in dispretul pe care orice psiholog il are pentru oameni este o secretao infinita autoironie. Nimeniface psihologie din iubire, ci dintr o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte. Cum acest proces epuizeaza repede pe oameni, ei avand continuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictiseste mai repede de oameni, pentru ca el este prea putin naiv pentru a avea prieteniprea putin inconstient pentru a avea iubite.

                    Nici un psihologincepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic. Este,acest sfarsit, pedeapsa natur pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluziecunoastere pentru canu fi ajuns prin cunoasteredeziluzie”  (Emil Cioran, pg. 96, Pe culmile disperarii, Humanitas 1993)

frecvente joase

Linistim creierul  prin liniş­tirea completă a minţii şi, prin urmare, relaxarea profundă a organismului, adică intrarea aproape instantanee a creierului pe frec­venţe joase (unde cerebrale), mai exact în Alfa şi Teta. Unui neuron îi ia o milisecundă să răspundă la un stimul. Cînd milioane de neuroni răspund simultan la acelaşi stimul, iau naştere undele cerebrale. Acestea sînt observabile prin intermediul instrumentelor EEG (electroencefalogramă). Ele înregistrează şi mă­soară activitatea cerebrală. Ritmurile creierului sînt grupate în patru mari categorii, în funcţie de frecvenţa lor: Beta, Teta, Alfa şi Delta.
Undele Beta se înregistrează atunci cînd sîntem în stare de alertă (starea de zi cu zi); cu ochii închişi, treji, dar relaxaţi, creierul funcţionează în Alfa; momentele dintre starea de veghe şi cea de somn, de reverie şi transă generează unde Teta. In Delta intrăm în somnul profund, fără vise. Astăzi, este cunoscut faptul că, în clipele de liniştire a minţii, plimbare în natură, exerciţii fizice, yoga, meditaţie (cînd creierul funcţionează în Alfa şi Teta), se produc regenerări şi vindecări de multe ori totale, cu condiţia ca aceste activităţi să fie făcute cu regularitate, o perioadă lungă de timp, aşa încît efectul lor este cumulativ