camera de garda a Spitalului Universitar de Urgenta

Am ajuns ieri pe orele trei ale amiezii la Urgenta pentru niste dureri de cap ce-mi dadeau  reale batai de cap. Aglomeratie mare de targi venite cu ambulantele in urma unor accidente de circulatie, batai de strada sau cazaturi in propria casa datorate neputiintei corpului de-a se mai urni din loc. Acestea m-au impresionat cel mai tare deoarece cand vezi ditamai  omul , tanar si puternic, ce pana  mai ieri escalada munti, ca  dintr-o data nu-si mai poate misca propriul trunchi, dintr-o neputiinta neurogica, psihica sau de ce natura o fi ea. Iti dai seama ce fragila e granita dintre viata si neviata, dintre a trai in miscare si a trai intr-un trup care nu mai vrea sa te asculte.

In aceste clipe unica ta dorinta este sa mai traiesti …o zi, o singura zi in care sa poti face ceea ce n-ai facut intr-o viata! Atentie: nu vrei sa-ti mai cumperi ceva, ci sa faci ceva.!

Si-n acele clipe petrecute pe targa, ai un singur regret: viata netraita pana atunci! Pentru ca abia atunci iti dai seama cata viata ai risipit, lasand-o sa-ti curga printre degete… Dar din pacate, nu mai e nimic de facut!

Anunțuri

mai vreau sa traiesc o zi, o singura zi

Dar să vedeți, când se oprește răsuflarea, ce importantă e o clipă. Justiția divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decât coșul cu lacrimi.

Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastra.  Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Ne-a suferit, ne-a îngăduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne ţine o viață întreagă! Dacă am găsi cu putinţă să întrebăm pe cei de sus – ce v-a costat de ați ajuns la atâta fericire, răspunsul ar fi: timp, puțin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca să luptăm, că harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou!