povestea noastra

 Trăind pentru a ne povesti viaţa, precum Gabriel García Márquez. Mulţi nu o povestesc public, dar şi-o povestesc lor înşişi în fiecare seară şi-n fiecare clipă de frică şi deznădejde. Şi indiferent de ce am trăit, rămâne povestea. Iar pentru a putea fi povestită, trebuie să fie bună, să conţină fapte viteze, nu obligaţii; miracole, nu coincidenţe; pasiune, nu resemnare; eroi, nu personaje enervante; bătrâneţi adânci şi fericite, nu sfârşituri chinuite. Măcar în gând, dacă nu în realitate. Şi gândul e la fel de real, la fel de puternic. E nemărginit. E singura lume pe care o putem conduce, pe care o putem împărţi prin şaptre mări şi şapte ţări în tărâmul cel bun (al nostru) şi cel rău.