Jos 10 kg

Tinta: slabit 2kg/ luna / inceput 13.02.2014 – terminat 13 .07.2014
Obiectiv atins inainte de plecarea in vacanta cand voi arata mai bine, mai frumoasa si mai slaba cu 10 kg.

In toamna si-n iarna asta, m-am ingrasat cateva kg. 10 Kg la numar, nici mai mult nici mai putin. As mentiona cateva dintre beneficiile miscarii:     
  – stare de bine, abordare pozitiva a vietii (endorfine…)       
– sanatate fizica si mentala si psihica (ne imbolnavim mai rar)    
  – metoda excelenta de a slabi / de a fi in forma      
  – incetineste procesului de imbatranire / o viata mai lunga 
   – calitatea vietii, maqi buna  
  – mai multa energie, incredere in sine, optimism  
   
Cum abordez MISCAREA:
– exclus lift de orice fel. In loc sa apas butonul liftului, fac dreapta pe scari, ca doar nu car bagaje dupa mine.
zilnic, urc pe scari pana la 8, cobor pana la parter. O data sau de doua ori, asa de intretinere.
Jumatate de ora de gimnastica acasa. Am si greutati si coarda si elastic, deci am ceva material de lucru.
Plimbare in pas vioi. Merg jumatate de ora dus incotro vad ochii, si cealalta jumatate o folosesc la drumul de intoarcere. O ora pe zi de mers in pas vioi stimuleaza muschii si relaxeaza mintea.

Program de miscare inceput deja de 3 zile si care va deveni STIL DE VIATA.

Dar nu pot sa slabesc, daca nu am grija ce mananc. Adica sanatatea din varful furculitei.
Asa ca ALIMENTATIA mea va fi:

Dimineata : clatire gura pentru eliminarea toxinelor: apa cu sare, ulei de sunatoare/ ceai, apoi
2 pahare apa calda cu lamaie/ ceai/ apa ( 500 m), dupa care jumătate de ora nu consum nimic
1, 5 litri apa/lichide in cursul zilei
Seara, inainte de culcare: 1 pahar de ceai/ lichid

Meniu zilnic: fructe, legume, multe supe blenduite, iar ultima masa este la ora 18.
Reguli: exclus dulciuri, iar dupa ora 18 doar lichide
 

Anunțuri

citesc Zorba Grecul

Dacă i-aş fi ascultat glasul – nu glasul, strigătul – viaţa mea ar fi dobândit un rost; aş fi trăit, cu sânge şi carne şi oase, ceea ce acum plănuiesc de parcă aş fi băut haşiş şi înfăptuiesc având ca unelte hârtia şi călimara. Nu am îndrăznit însă. Îl priveam pe Zorbas dansând în miez de noapte, nechezând şi strigându-mi să sar şi eu din carapacea comodă a cuminţeniei şi a obişnuinţei şi să pornim împreună în lungi călătorii, dar rămânem pe loc, dârdâind. De multe ori mi-a fost ruşine în viaţă surprinzându-mi sufletul că nu îndrăzneşte să facă ceea ce nebunia supremă – esenţa vieţii – îmi striga să fac; niciodată însă nu mi-a fost ruşine de sufletul meu ca în faţa lui Zorba.”

(fragment din prologul romanului „Alexis Zorbas”, traducere de Elena Lazăr. Cartea a fost publicată în 2008 la Editura Humanitas Fiction)

Am pornit.

De astazi vreau sa fac ceva pentru a fi/ a deveni cea mai buna versiune a mea. O sa incep prin a trai fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipa cu un rost. Sa nu mai pierd timpul , sa nu-l mai irosesc degeaba, pentru  ca trece atat de repede fiecare zi si nu se mai intoarce.

Ce conteaza cu adevarat

 

Batran esti atunci cand nu mai zambesti.

Batran esti atunci cand nu mai iubesti.

Batran esti atunci cand nu iti mai pasa.

Batran esti atunci cand esti singur.

Batran esti atunci cand nu mai ai motivatie, cand esti resemnat.

Batran esti atunci cand nimic nu te mai misca, nimic nu te mai impresioneaza, nu te mai  stimuleaza…

Batran esti atunci cand iti este frica. (Nikolai Evreinov )

Marin Preda – “Viata ca o prada”

“Curând am auzit o voce interioară pe care o cunoşteam de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia scăldată în soare. O uitasem fugind de ea şi anii o acoperiseră. Când mă culcam pe pământ şi muţenia lui îmi şoptea: „Şi tu vei fi mut şi vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni, te las să trăieşti, bucură-te, dar eşti al meu. Nu acum, când eşti un copil, mai târziu… Restul, viaţa care ţi-a fost dată îţi aparţine, faci cu ea ce vrei, dar dacă mă uiţi, cu atât mai mare îţi va fi surpriza după ce anii tăi vor trece, când ne vom întâlni din nou şi va trebui să-ţi dai seama că nimic nu ţi-a mai rămas afară de mine. Nu mă uita şi atunci ai să vezi că tot ceea ce vei trăi, îţi va apărea ca un dar şi nu ca o cucerire a ta smintită. Nu e aşa că e plăcut să stăm noi de vorbă împreună? Când te întinzi cu spatele pe mine şi deasupra vezi cerul şi norii? N-o să ai niciodată mai mult decât ceea ce simţi în aceste clipe, nu uita, o, nu uita, şi atunci când va trebui să ne revedem şi să-ţi dau adăpost, vei fi ca şi acum şi nu te vei speria…” „Bine, am zis, înotând în ninsoare, mă plictiseşti, îţi cunosc glasul de mult… Florile câmpului îmi şopteau şi ele acelaşi lucru, ca şi cântecul greierilor sau apariţia berzelor în grâu, strigătul pitpalacului şi ţipătul ciocârliei, nu te uită nimeni, fii fără grijă” (Marin Preda – “Viata ca o prada”)

Obiective 2014

Declar un an al marilor schimbari si al alegerilor bune, al increderii si al stimei de sine.
Sa ma regasesc pe mine, sa continui drumul cautarii interioare, sa stau de vorba cu mine, sa-mi ascult sufletul.
Sa rezolv neaparat neimplinirile anului 2013 ( cond, business pers).
Sa cumpar o garsoniera si sa fac balcon la o alta.
Vreau sa ajung in Thailanda, Africa sau Asia, iar la iarna in Dubai.
Sa ajung la Bodrum la Gardenbabilou pentru un program de detox.
Sa ajung la un curs/ la niste cursuri de dezvoltare interioara.
Sa fac niste tratamente pentru imbunatatirea caroseriei.
Sa slabesc de la 62 kg la 52 kg ( jos 10 kg)
Sa-mi fac prieteni, sa ascult oamenii si povestile lor, sa socializez mai mult.
Sa fiu mama de copii fericiti, responsabili, iubitori, increzatori si mandri de ei.
Sa traiesc povestea mea, sa ma pretuiesc indeajuns incat sa nu-mi abandonez visele.
Sa cred in mine si-n puterea de a le indeplini.
Sa nu ma las trasa in jos de catre cei care practicand renuntarea, renunta la visurile lor, sau si mai rau, nu au visuri.

Anul acesta vreau sa scriu o poveste. Povestea mea despre visuri implinite, despre regasire, despre succes, despre fericire.

Lumina spirit viu” de OMRAAM MIKHAËL AIVANHOV:

“Acum câtiva zeci de ani, când înca se mai utilizau lampi cu petrol, în fiecare seara trebuia sa se curete sticla lampii. Arderea producea deseuri, petrolul prin ardere degaja un fel de funingine care se depunea pe sticla, si chiar daca flacara era aprinsa, lampa nu mai lumina, trebuia curatata. Acelasi  fenomen se petrece si  în noi, fiindca viata este o ardere, da,  gândurile, sentimentele, actele noastre, toate manifestarile noastre sunt rezultatul unei arderi. Pentru a produce flacara, acesta energie care ne da viata, trebuie sa existe undeva materiale pregatite pentru ardere. Dar aceasta combustie se însoteste inevitabil de deseuri care trebuiesc eliminate,  fiindca  asa  cum  sticla  lampii  nestearsa de  funingine nu  mai  da  lumina sau cum soba cu lemne sau carbuni necuratata de carbuni nu mai da caldura, tot asa omul care nu se purifica  se afunda în întuneric,  frig  si sfârseste prin  a-si  pierde viata. Din nefericire oamenii nu s-au gândit niciodata la aceste corespondente, si-si imagineaza ca pot trai foarte bine fara sa se preocupe de eliminarea impuritatilor. Ei stiu ca trebuie sa se spele în fiecare zi fiindca altfel porii pielii lor se vor închide si aceasta va dauna sanatatii. Dar interior nu se spala, de aceea porii pielii lor spirituale sunt astupati, nici o lumina nu ajunge la ei si ramân scufundati în întuneric, acuzând Cerul ca i-a abandonat si ca ramâne surd. Ei bine, Cerul nu ne-a abandonat si nu este nici surd!  Obstacolele vin de la noi, fiindca noi ne-am format în jur o crusta atât de groasa, am întarit-o si consolidat-o, încât nici Cerul n-o poate traversa….”