credinta neclintita

Credinta neclintita este turn intarit. Iar Hristos  face toate celui ce crede. Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand sa faci. Cel ce crede in rasplata lui Hristos, pe masura credintii sale rabda bucuros toata nedreptatea. Prin necazuri si-au gatit oamenii cele bune, dupa cum prin slava desarta si prin placere cele rele. Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice;Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta”. Dupa cum ia omul o atitudine sau alta fata de lume, se modifica functiunea facultatilor lui sufletesti si starile lui launtrice, care la randul lor se manifesta apoi in atitudinile lui ulterioare. Adica,  omul dupa liberul arbitru facand o alegere, i se mofifica starea sufleteasca(ceea ce simte), care se manifesta prin ceea ce face(sau nu face).

 

Reclame
Publicat în ce mai citesc | Lasă un comentariu

traiesc- traim

în fiecare clipă a vieţii contribuim la rafinarea fiinţei noastre. Fără sa ne simţim vinovaţi, fără să ne judecam vom deveni adevărul oricărui gând – fundamentul întregii vieţi. Nu căutaţi niciodată adevărul. Fiţi, pur şi simplu. un lucru – nu va domina decât dacă credeţi că va domina. Obiectivul vieţii este de a face din ea, de a fi creatorul, de a fi lumina. Nu există altă soartă decât aceea  de a trăi şi a a fi conform cu dorințele noastre în timp ce viaţa se desfăşoară în noi, moment după moment in timp ce suntem înzestraţi cu o libertate nelimitată. Putem fi, face şi deveni tot ce dorim.  D-zeu a dat omului liberul arbitru ca, în sfârşit, să poată crea cu gândul orice credinţă, orice adevăr, orice atitudine pertinentă unei mai bune înţelegeri a ansamblului vieţii. D-zeu este calitatea de A Fi toată VIATA, momentul eternităţii care se scurge în BUCURIE, pentru bucuria de A CUNOASTE. Nu există nici bine, nici rău: nu există decât A FI, şi în a fi toate lucrurile se măsoară numai in impliniri. Ceea ce am făcut într-o zi, fie frumos, fie abject, l-am făcut din nevoile cunoaşterii. Ceea ce gândeşti şi simţi,devine realitate.

Dacă suntem AICI, este pentru A TRAI. Toata lumea vine în această existenţă pentru a trăi şi a se exprima. De A FI  în măsura posibilului în fiecare clipă a vieţii. Aceasta este „creaţia”. În fiecare clipă a vieţii noastre  facem ceea ce sinele creator, sufletul nostru, ne încântă să faceţi. Ne  putem crea împărăţii de nedescris şi vieţi nemaipomenite. Vom putea deveni orice dorim să devenim, este suficient să acordam explicit această libertate. Si odată ce am descoperit că suntem demni de a face pe deplin experienţa, putem proiecta. Această viaţa n-a fost creată să fie o închisoare. Ea fost concepută ca o scenă de teatru, unde ne  putem exprima creativitatea din plin, în mijlocul sfidărilor, făcând să alterneze aventuri, dar întotdeauna în sensul bucuriei.

Suntem  obiectivul vieţii noastre. Cel care trece pragul său nu-şi mai spune: „trebuie să fac aceasta sau aceea” sau „destinul este acela sau acesta”, ci se implica în treaba fiinţării, trăind clar clipa, acela cunoaşte o mare fericire şi o mare libertate, el se lasă în voia vieţii şi o trăieşte aşa cum ea trebuie cu adevărat trăită. Obiectivul vieţii este de a fi ! Ori sufletul păstrează amintirea lucrurilor. El îşi aminteste experienţa fiecărei vieţi; în aşa fel încât dacă repetem  cuiva un lucru precis, oricât ar fi de mincinos, acesta va deveni pentru el un adevăr solid. Căci omul care caută cu timiditate adevărul, are nevoie disperată de a fi acceptat, aşa încât va apleca urechea la orice zvon iraţional. Aşa încât dacă spui cuiva fără încetare că Dumnezeu este în afara lui, că este mizerabil şi rău, va veni ziua când aceste declaraţii devin convingeri în sufletul său, şi îi va fi greu să revină asupra lor. Si cu adevărat aceasta s-a produs timp de mii de ani pe acest plan. Dumnezeu-omul să-şi poată exersa facultăţile creatoare şi să exploreze Viaţa. Vocea interioară – Dumnezeu- spune că suntem deja ceea ce ne chinuim să ajungem.

Gândul este ultimul creator. Orice gând devine o realitate în viaţa noastră. Orice gând îmbrăţişat, care trece de spectrul limitării, se manifestă ca o lărgire în viaţa noastră. Este de ajuns deci ca să mergi de la omul limitat la Dumnezeu nelimitat, de a va deschide spiritul şi să acceptam  gânduri din ce în ce mai nelimitate. Cunoasterea(gând) devine realitate prin experientă. Noi avem puternicul impuls creator, ce ne  permite să exprim emoţiile în forme. Si această putere a fost dată fiecăruia în mod egal.

 Viaţa nu se trăieste ca în cerc, nici nu se repetă; ea se schimbă mereu şi în acelaşi timp evoluează spre neschimbare, ea înţelege toate lucrurile şi crează clipe în virtutea existenţei sale; se creează pe moment conform atitudinii noastre. Sunt atitudini împotriva vieţii care fac să pară circulare schimbările sale. Dacă am  revenit pe pământ, este pentru a TRAI. Numai că n-am rupt cătuşele care ne  înlănţuie în acest plan, astfel încât nu putem  cunoaşte maiestatea lui Dumnezeu şi a Vieţii. Pe această scenă suntem libei  să devenim rege ori cerşetor, iubitor ori iubit, sclav sau om liber -orice iluzie care procură sufletului înţelegerea de care are nevoie pentru a se realiza. Putem cu duritate să atingem  un ideal iluzoriu, complet străin bucuriei şi libertăţii de a trăi.  Sau sa învăţăm să trăim în prezent.  Sa fim minunaţi în această viaţă şi sa experimentam.

sau asa cum spunea RAMTHA:

Călăriti vântul, trimiteţi un gând pe Lună, cu entuziasm, depuneţi un gând minunat pe Soare, ca să ştie cine sunteţi. Aşezaţi-vă pe o stea. Vorbiţi cu apa. Toate acestea sunt dvs, toate acestea sunt Dumnezeu, toate acestea sunt viaţa!

Aşa să fie ! Si aşa va fi !

Publicat în familia | Lasă un comentariu

cum sa ajungi sa reusesti

”Viata unui om este ceea ce va crea gândul sau” (Marc Aurelius)

  1. sa stii ce vrei;
  2. sa trimiti ATENTIA SI ENERGIA spre ce vrei, spre pct. 1);
  3. Sa te IMAGINEZI/VEZI ca ai deja ce vrei,  pct. 1);
  4. COMPORTATE-TE ca si cum ai deja ce vrei ,  pct.1), dar comportate-te in interiorul tau, nu in exteriorul tau;

ASA ESTE si ASA VA FI!

Publicat în diverse, familia | Lasă un comentariu

EPICTET

Epictet a fost un filosof grec care s-a născut în jurul anului 50 d.Hr. Era sclav şi, din cauza loviturilor dese primite de la stăpânul său, a devenit şchiop. Dus la Roma în sclavie, acolo a rămas în serviciul lui Epafrodit, un libert al lui Nero care îl trata în mod inuman. De la el, Epictet a învăţat că atunci când o persoană a fost rănită de altcineva, tinde să transmită ofensele primite. Aşa cum fusese sclav, Epafrodit ar fi putut în schimb să fie sensibil faţă de soarta lui Epictet, dar nu a fost aşa. Pentru că el, la rându-i, nu şi-a preschimbat rănile, le-a transferat celorlalţi.

Epictet însă şi-a preschimbat rănile. Întreaga lui filosofie se învârte în jurul dezbaterii libertăţii omului în faţa rănilor pe care alţii i le pricinuiesc. Efortul nostru, spunea el, constă în a împiedica realitatea exterioară să calce cu picioarele teritoriul sacru al sufletului nostru. Şi aceasta se poate face prin limitarea reprezentărilor pe care le descoperim în noi înşine. Apoi trebuie să dominăm reacţiile la care aceste reprezentări ne provoacă. Nu în ultimul rând să iertăm. Să iertăm şi să binecuvântăm!
Constatarea lui Epictel:
O, Doamne! Niciodata n-am acuzat providenta. Am fost bolnav pentru ca tu ai vrut sa fiu, si atunci am vrut si eu; am fost sarac pentru ca tu ai vrut, si am fost multumit cu saracia mea; am trait în nevrednicie, pentru ca tu ai vrut, si n-am dorit niciodata sa ma ridic deasupra starii mele.
Vrei sa parasesc acest spectacol magnific, il parasesc; si iti aduc o mie de umile multumiri pentru ca mi-ai ingaduit sa iau parte la el, pentru a ma face sa vad toate operele tale si pentru a aseza sub privirile mele ordinea cu care carmuiesti acest univers!
Publicat în familia | Lasă un comentariu

când incepi SA TE IUBESTI PE TINE

PROCESUL IERTARII, IERTAREA TA DE SINE,  împacarea ta cu tine, cu umbrele si ascunzisurile tale, începe în familie, in momentul in care i-ai iertat pe ai tai, când nu te mai deranjeaza ce fac sau spun diferit de tine, când bariera de comunicare, de manifestare fata de ei, fata de fiecare in parte, dispare. Abia atunci ai invatat lectiile de baza pentru care ai venit AICI.

Atat timp cat nu esti bine cu parintii, nu esti in pace cu ei,  indiferent cum ii judeci tu  pe ei (de fapt, pe tine te judeci) sau ei pe tine, NU ai inca pace nici cu tine, esti departe de a-ti învata lectiile. Pe masura ce te impaci cu ai tai, de fapt cu TINE, începi sa devii din ce in ce mai LUMINOS, sa te iubesti, sa te porti mai bland cu tine, apoi sa-i poti iubi pe ceilalti, ca pe tine insuti.

Publicat în familia | Lasă un comentariu

Gând. Emoție. Experiență

 

Gândesc, simt și experimentez. Sau trăiesc ceea ce gândesc. Pare simplu și n-ar trebui să fie greu. De fapt, nu este. Prin ATENȚIE si VOINȚĂ exersez disciplina minții. Gândesc: Sunt MĂREȚIE DIVINĂ. Il simt și mă simt așa: măreție divină. Sunt deja. Sunt măreție divină. Sunt ce vreau să fiu. Măreție divină. Exersez. Măreție divină. Simt prin toți porii mei. SUNT. Sunt măreție divină. Chiar sunt. Sunt. Sunt dintotdeauna măreție divină. Sunt. Așa este. Și așa va fi!  … sunt dintotdeauna mareție divină!

„Împărația lui Dumnezeu se află înăuntrul meu. Eu sunt manifestări ale lui Dumnezeu în trup. Nimic nu va fi. TOTUL este. Lasă-i Lui grija a ceea ce va fi, iar tu trăiește în ceea ce este, străduindu-te să faci lucrul pe care numai tu singur îl poți face fără greutate, lucrul pe care numai tu vrei cu adevarăt să-l faci  și care te face cu adevărat fericit: să devii tot mai bun, mai iubitor.” (L.Tolstoi)

Publicat în eu - bucatele de poveste | Lasă un comentariu

RMN cerebral

A venit si ziua cea mare. Ziua RMN-ului la Sanador, sau seara RMN-ului pentru ca programarea a fost la ora 21. Cu formalitatile de rigoare in cusca propriu zisa am stat jumatate de ora, intre 21.45 si 22.15. A fost ingrozitor! Zgomote infernale scotea aparatul! Desi am toleranta la zgomot, ceea ce scotea dracia era infiorator! Ba suiera ca acceleratul, ba fumega ca o locomotiva ce-si dadea ultima suflare, ba ofta… ce mai… facea in  feluri numai de el stiute. In fata mea fusese o babuta, si m-am gandit ca data ea a rezistat trebuie sa gasesc  in mine resursele necesare. Am reusit rugandu-ma neincetat!

 

Publicat în eu - bucatele de poveste | Lasă un comentariu